Atomi și electroni
Obiectele din mediul nostru sunt catalogate după forma lor și după materialul din care sunt făcute. Materia care ne inconjoara, ocupa un spatiu si are o greutate. Lichidele și gazele sunt, de asemenea, substanțe.
Majoritatea substanțelor pot exista în trei stări sau faze (stări ale materiei): solid, lichid și gazos. Substanțele sunt recunoscute și diferențiate prin caracteristicile și proprietățile lor esențiale. Proprietățile caracteristice ale materialului includ de ex., duritate, culoare, strălucire, miros, gust, formă cristalină, temperatura de topire, temperatura de fierbere, densitate, solubilitate în apă, inflamabilitate.
Lucrurile care ne inconjoara sunt formate din elemente de baza. Aceste elemente de bază se numesc elemente chimice. Dacă descompunem un corp, de exemplu din cupru, în părți foarte mici în final obținem atomul. Cuvântul atom provine din greacă și înseamnă „indivizibil”. Fizicieni precum RUTHERFORD și BOHR au tras concluzia conform că un atom trebuie să aibă o structură similară cu cea a sistemului nostru solar.
Conform acestui model, un atom este format dintr-un soare – nucleul – și planetele care orbitează acest nucleu pe orbite circulare sau eliptice – electronii. Orbitele lor înconjoară nucleul ca un înveliș și formează așa-numitele învelișuri de electroni
Electronii din învelișul cel mai exterior se numesc electroni de valență. Ei sunt cei mai îndepărtați de miez și, prin urmare, sunt influenți cel mai bine din exterior. Ei determină comportamentul chimic și electric al atomului.
Vizionează lecția
Nucleu
atomic
Electron
Deoarece electronii se resping reciproc, dar nucleul atomic și electronii se atrag reciproc, nucleul atomic trebuie să aibă o sarcină diferită, adică, poartă un alt tip de sarcină decât electronul. Sarcina nucleului se numește sarcină pozitivă, iar sarcina de pe electron se numește sarcină negativă.
Forța sarcinilor electrice. Albastru sarcina negativa, rosu sarcina pozitiva
Ernest Rutherford
(n. 30 august 1871), – d. 19 octombrie 1937, a fost un fizician și chimist din Noua Zeelandă, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1908. Este considerat „părintele” fizicii nucleare. Rutherford a efectuat lucrări de o excepțională importanță în domeniul radioactivității și al structurii nucleare. Experimentele sale se caracterizează printr-o extraordinară finețe și ingeniozitate, iar analizarea faptelor experimentale denotă o profundă înțelegere a fizicii. A efectuat cercetări asupra structurii atomului prin difracția particulelor alfa pe foițe de aur, demonstrând experimental că atomul nu este indivizibil, și a formulat, în 1911, ideea modelului planetar al atomului. A cercetat natura transformărilor radioactive, transmutarea nucleului de azot cu particule alfa. A publicat tratate asupra radioactivității. Savantul a presupus, de asemenea, că atomii substanței radioactive se dezintegrează în mod spontan și continuu. A mai formulat ipoteza alcătuirii protono-electronice a particulei ce avea sa fie denumită neutron.
Structura atomică
Atomul de hidrogen prezintă cea mai simplă structură. Este alcătuit dintr-un electron și un proton, care formează nucleul atomului. Electronul poartă cea mai mică sarcină electrică, așa-numita sarcină elementară. Electronii sunt purtatori de sarcini elementare negative, iar protonii sunt purtatori de sarcini elementare pozitive
Sarcina elementară negativă a electronului este la fel de mare cu sarcina elementară pozitivă a protonului. Prin urmare, sarcinile atomului se anulează exact una pe cealaltă în efectele lor. Atomul este neutru din punct de vedere electric față de lumea exterioară. Atomii neutri din punct de vedere electric au tot atâtea sarcini electrice pozitive cât și negative.
Niels Henrik David Bohr
n. 7 octombrie 1885, Copenhaga, Danemarca – d. 18 noiembrie 1962,Copenhaga, Danemarca), fizician danez de origine evreiască, care a avut contribuții esențiale la înțelegerea structurii atomice și a mecanicii cuantice. Autor al modelului atomic, care îi poartă numele, Niels Bohr a fost profesor de fizică și directorul Institutului de Fizică Teoretică din Copenhaga. A adaptat teoria cuantică la studiul structurii atomice și s-a preocupat de cercetări de fizică nucleară. Pentru contribuțiile sale fundamentale la dezvoltarea înțelegerii structurii materiei, Bohr a fost laureat al Premiului pentru Fizică în 1922. Familia sa a excelat în știință; fiul său, Aage Niels Bohr a primit premiul Nobel în 1975 pentru cercetările sale privind structura nucleului atomic, iar fratele, Harald Bohr, a fost un cunoscut matematician.