Diafragma funcționează similar irisului din ochi pentru a controla cantitatea de lumină care intră în lentilă. Este o deschidere care se poate îngusta pentru a limita cantitatea de lumină care intră. Deschiderea constă de obicei din șipci metalice care pot fi închise foarte rapid mecanic sau electromagnetic, astfel încât să poată lua o formă circulară de un anumit diametru.
Fiecărei lățimi de deschidere a diafragmei i se atribuie un anumit număr f, care este calculat din distanța focală împărțită la diametrul efectiv al diafragmei lentilei. Acesta din urmă nu înseamnă diametrul real al diafragmei, ci diametrul așa cum apare din partea din față a obiectivului. Sistemul de lentile al obiectivului poate focaliza razele de lumină înainte de a intra în deschidere, astfel încât diametrul efectiv al diafragmei este mai mare decât cel real. Lentila este ca lupa prin care se vede diafragma și, ca urmare, poate părea mai mare decât este în realitate.
Diafragma efectivă determină cât de mare apare acest diametru când este privit din partea frontală a obiectivului. Acest lucru are avantajul că poți măsura și tu diametrul deschiderii, deoarece este vizibil din exterior. La lentilele cu zoom, care au o diafragmă inițială constantă pe toată gama de distanțe focale, diafragma pare semnificativ mai mare la capătul lung al distanței focale decât la capătul scurt când este privită din față. Proprietățile optice ale lentilei sunt de obicei suficiente pentru aceasta. Lentila mărește apoi deschiderea aparentă la capătul lung ca o lupă.
Un obiectiv de 70–200 mm cu o deschidere inițială continuă de ƒ2,8 are ca rezultat diametre de 71,4 mm (= 200 ÷ 2,8) la 200 mm și 25 mm (= 70 ÷ 2,8) la 70 mm. Deschiderea reală rămâne aceeași. De asemenea, unele obiective închid puțin diafragma la capătul scurt pentru a putea menține constantă valoarea.
Ce diafragmă folosim?
Ce număr folosim pentru diafragmă are legatura cu compozitia imaginii si scenariul unde fotografiem. Deschiderea diafragmei controlează luminozitatea imaginii și claritatea și este un element important de design. Diafragma are o varietate de influențe asupra imaginii finite. Pentru a le rezuma pentru o mai bună înțelegere, iată un exemplu concret. Dacă focalizați un obiectiv de 50 mm la o distanță de doi metri și apoi fotografiati de la f/2 la f/4, iată ce se întâmplă:
- Doar un sfert din lumină este lăsată să treacă. Pentru a obține aceeași expunere, viteza obturatorului trebuie să devină de patru ori mai mică. Alternativ, puteți, de asemenea, să dublați de patru ori numărul ISO.
- Întunecarea în colțurile imaginii (vignetare) este mult redusă.
- Calitatea imaginii lentilei se îmbunătățește semnificativ
- Intervalul de adâncime a câmpului (nivelul de focalizare) se extinde de la 1,91 m până la 2,10 m la deschiderea ƒ2 și crește la 1,83 m până la 2,21 m la deschiderea ƒ4.
- Cercurile neclare din prim-plan și fundal își înjumătățesc dimensiunea. Detaliile grosiere din afara planului de focalizare sunt mai ușor de văzut.
- Deși neclaritatea de difracție crește, este încă departe de a avea un impact negativ asupra calității imaginii
- Lumina parazită din interiorul lentilei este redusă.
Ce este bokeh
Cuvântul bokeh provine din japoneză și este un termen pentru calitatea subiectivă a neclaritații. Îți spune cât de frumos sunt afișate zonele care nu sunt focalizate. Ceea ce poate sună nebunesc la prima vedere este, pentru mulți fotografi profesioniști, o proprietate care este mai importantă decât claritatea reală a unui obiectiv. O neclaritate foarte ușoară poate fi realizată si pe computer, iar toatele telefoanele moderne au funcția de bokeh pentru portrete dar este un bokeh artificial si este de destul de prost. Bokeh-ul realizat cu obictiv dedicat este mult mai frumos.
Bokeh-ul depinde de întreaga construcție a obiectivului. Importantă este forma deschiderii, care ar trebui să fie cât mai rotundă. Un obiectiv care folosește doar cinci lame de deschidere va produce întotdeauna pete pentagonale neclare de îndată ce se oprește puțin și nu veți obține niciodată un bokeh perfect în acest fel.
De obicei cu cele mai scumpe obiective se pot obtine efecte bokeh frumoase. În domeniul distanțelor focale pentru portret (85 până la 135 mm) sunt multe obiective care au un bokeh cu adevărat frumos. Canon, EF 85 mm/ƒ1.2 și EF 135 mm/ƒ2 se numără printre obiectivele cu cel mai frumos bokeh. Ar mai putea fi citate distanțe focale fixe de 85 mm/ƒ1,4 de la Sigma, Sony, Nikon sau Zeiss. Lentilele cu lungime focală portret, cu deschidere mare sunt concepute pentru o clientelă care necesită un bokeh bun. Unele lentile cu zoom oferă un bokeh foarte agitat, care devine mai luminos spre marginile cercurilor neclare. Bokeh-ul altor obiective este foarte frumos doar la deschideri largi, deoarece diafragma devine prea pătrată atunci când lamelele se închid. Deci, luați neclaritatea la fel de în serios ca și claritatea. Prin definiție, bokeh-ul este subiectiv. Ce obiectiv considerați că este cel mai bun în acest domeniu va rămâne întotdeauna o decizie personală.
Aici video gratuit despre diafragma.
